Am trecut de dimineata pe Cheiul Dambovitei, de la Unirii catre Cotroceni, loc care imi evoca atat de multe amintiri. Brusc, la Izvor, m-am uitat in jur amintindu-mi ca, in urma cu multi ani, vazusem o bisericuta pe acolo, printre cladiri. Azi n-am mai vazut-o, poate ca n-am mai stiut pe unde sa ma uit...
Acum 11 ani... in 1998, pentru ca atunci am fost ultima oara acolo, era un bar la pe terasa unui bloc de 11 etaje (daca nu gresesc!) din Izvor. Acolo m-a dus Bogdan de fiecare data cand am fost deprimata sau speriata, era locul unde simteam ca pot din nou sa zbor. Niciodata nu mi-a parut Bucurestiul frumos ca in noaptea cand l-am privit de pe terasa acelui bloc, undeva, printre cladiri era acea mica bisericuta, iar Dambovita si Cheiul, luminate, iti dadeau impresia de alt oras, de Vestul Europei. Stiu ca priveam toate de sus si aveam senzatia ca totul este posibil, ca nu imi mai e frica de nimic. Amintiri frumoase - acolo am fost cu o zi inainte de BAC, ne-am plimbat amandoi tot orasul si dupa aia am mers si am baut suc... si am mancat iaurt cu chifle graham! Vremuri in care n-aveam bani de mancat pe la terase, dar ce bune au fost chiflele alea cu iaurt! Aveam a doua zi examen la romana oral - mi-aduc aminte ca am ajuns acasa atat de vesela si am zis "vreau sa-mi pice maine Eminescu, poezia filosofica". Si mi-a picat "Scrisoarea I"... si am luat 10!
L-am cautat apoi prin primul an de Drept... si nu l-am mai gasit. Am aflat mai apoi ca se desfiintase. Singurul loc din care Bucurestiul parea frumos. Azi n-am mai reusit sa gasesc nici Bisericuta care se vedea de acolo de sus. Si am avut asa o senzatie ca totul a fost doar o iluzie sau un vis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu