miercuri, 14 martie 2007

KLM...

Articolul asta ar fi trebuie sa-l scriu la capitolul "ce ma enerveaza""... dar cred ca era prea lung ca sa-l inserez acolo!
Totul a plecat de la un simplu, obisnuit, zbor spre Amsterdam... si am vrut sa scriu asta, pentru ca mi-am pierdut o zi de concediu (chiar ma gandeam, in stilul asta, daca ma intreaba cineva unde mi-am petrecut vacanta, o sa spun ca pe Otopeni!) pentru acest "zbor" spre Amsterdam.
Fapt: in jur de pranz, ora 12.00, ajungem pe Otopeni, ca sa o conducem pe mama, care pleca spre Auckland (NZ), via Kuala Lumpur via Amsterdam. Avionul KLM ar fi trebuit sa decoleze de pe Otopeni in jurul orei 14,30. Ne bucuram ca e devreme, desi era deja coada la "check in", dar bucuria nu dureaza un minut - apare bomba "nu stiu la cat trebuia sa plece avionul asta, dar pe monitor apare ca e anulat!" Soc! Ma dezmeticesc, ma duc sa intreb pe cineva (mi se parea o gluma proasta!), dar la biroul KLM nu e nimeni... nimeni-nimeni! Intreb la Biroul de Informatii, mi se rapunde sa intreb la KLM, le spun ca nu e nimeni, mi se raspunde sa astept, ca "o sa vina!" Buuun! Astept... si astept, de fapt asteptam, ca nu eram singurii! In spatele meu, o tipa comenteaza nervoasa ca pierde legatura spre Manchester. Ii raspund ca se poate si mai rau, de exemplu o legatura spre Kuala Lumpur, Malayezia si de acolo spre Auckland... cred ca am complexat-o! In sfarsit, vine cineva la ghiseu si anunta sa ramana la coada doar persoanele care au legaturi din Amsterdam... deci ramanem la coada... din pacate nu numai noi! Coada e cam mare... pana la urma, se mai deschide un ghiseu, ne mutam acolo, mai avem doar vreo 2 persoane in fata noastra... In sfarsit, ajungem... si ni se spune ca exista doua solutii : 1. sa plece cu urmatoarea cursa spre Amsterdam, la ora 18,05 sau 2. sa astepte pana a doua zi si sa se roage sa nu mai fie ceata (asta fiind motivul oficial al anularii cursei KLM de la ora 14,30). Problema : zborul de seara e cam "strans", in sensul ca ar avea doar 50 minute pana la cel de Kuala Lumpur si cu cat mai pierde cu debarcarea, pana gaseste poarta de imbarcare pentru celalalt zbor... lasand la o parte riscul de a avea intarziere si zborul de 18,05... Iar daca il pierde, inseamna o zi de asteptat in Amsterdam... Stam sa ne gandim, nu stim cum e mai bine... Donsoara de la KLM e amabila (ca ar fi fost chiar culmea sa fie altfel dupa toate cele!)si ne spune sa mai stam sa ne gandim si revenim - ca e timp! - (o, da, chiar e o gramada timp, brusc! :)) ). Nu de alta, dar pana ne hotaram noi ... poate bietii cei din spatele nostru erau mai hotarati... avea dreptate! Revenim, ne spune ca, mai bine, sa revenim in jurul orei 14,30, atunci cand va sti clar daca a plecat cursa corespondenta din Amsterdam si, in caz ca nu are intarziere, nu va avea nici de la Bucuresti inapoi bla-bla-bla...
Ne ducem intr-un bar... sunt doar 2 identice! O cafea costa cam 120 000 lei vechi! Ne luam o cafea, avem de stat! Si stam, si asteptam si facem planuri si calcule... de ce oare?! Ne gandim la fatalitatea zilei de marti, 13... Si se face 14,30 ... ne intoarcem la biroul KLM si ni se raspunde ca avionul a plecat din Amsterdam, are 15 minute intarziere, dar nu conteaza, le va recupera in zbor. Buuun! E ok, ni se raspunde, nu exista absolut nici un risc sa piarda zborul de legatura. Ne linistim, face check-in -ul, lasa bagajele, primeste biletele cu locuri... Ne relaxam... ne asezam pe scaune si asteptam sa treaca timpul pana la 17,15, cand trebuie sa mearga la poarta de imbarcare. Eu, mai fatalista, n-am ce face si zic "sper ca marti 13 s-a oprit aici!" Ai mei rad, dar cam sec...
Si trece timpul... se face 16,30... cand... ne trezim cu ambele tipe de la KLM langa noi! Se uita una la alta, parca invitandu-se reciproc sa vorbeasca, pana la urma una din ele, mai hoatarata, incepe "Stiti, pe dvs va cautam... zborul de la Amsterdam are intaziere...mare... de tot... Nu cred ca mai prindeti absolut nici o legatura, adica nu numai Kuala Lumpur, dar nici Singapore!" Si tace, asteptand, cred, sa ne revenim din soc! Nu mi-a mai dat prin cap sa o intreb, in momentul ala, de ce mi-a zis la 14,30 ca avionul a plecat, pentru ca daca ar fi plecat, ce facuse pana atunci, looping-uri?! In fine, intreb de o solutie... imi raspunde incurcata si parca jenata, pe un ton scazut "maine..." Avem senzatia toti trei ca e o gluma proasta... Din pacate, timpul trece si nu apare nimeni sa ne spuna ca am fost filmati cu camera ascunsa! Deci, e "pe bune"! In cazul asta - "aoleu, mama!" Ne da inapoi rezervarea electronica, ne trimite la un alt ghiseu pentru reprogramarea zborului... Si mamei ii vine IDEEA "Dar bagajul meu, ca mi l-ati luat deja?!" Tipa, parca si mai stresata, pe un ton in scadere "aaa... trebuie sa mergeti sa-l ridicati... de la terminalul de SOSIRI... la... bagaje pierdute!" Simt ca ma apuca un ras isteric! Mi se pare in continuare incredibil, nu cred ca e adevarat, poate e totusi o gluma proasta? NU E!
Mergem pentru reprogramare si aflam alta "veste buna" - daca ar amana pentru a doua zi, ar avea alta legatura, pentru alta ora, ceea ce ar insemna vreo 16 ore de asteptat pe aeroportul din Kuala Lumpur, pana la zborul de Auckland! Simt ca innebunesc! O intreb daca avionul de maine de Kuala Lumpur nu pleaca la aceeasi ora cu cel de azi?! Mi se raspunde suav ca nu ... asta e din doua in doua zile! ( de fapt, nu era asa, am aflat mai tarziu, dar la ala ... nu mai erau locuri!). Si... solutia? intreb iar calma (ma mir cum de sunt calma si nu strang pe nimeni de gat!). Tipa se uita la mine, face o pauza pentru suspans si ma anunta "pai... cel mai bine ar fi sa plece poimaine!!!!" Nu mai am replica...
In timp ce mama cauta o solutie noi ne prabusim (mai corect spus decat "ne asezam"!) pe doua scaune... Si atunci una din cele mai tari faze - se apropie de noi o tipa micuta, simpatica, isi cere mii de scuze ca ne deranjeaza si pe urma "stiti, sunt de la tvr 1, facem o emisiune despre emotiile despartirii din aeroport, ati dori sa participati?" Ne bufneste rasul "Sigur!" ii raspund, dar trebuie sa asteptati pana poimaine! Ne buseste rasul pe amandoi! (tipa s-a gandit ca sigur suntem nebuni!) "Sau" continuu eu, "daca vreti puteti surprinde emotia cu care ii voi strange de gat pe cei de la KLM!" Tipa pleaca zambind, noi radem... deja e un ras nervos, care nu se mai opreste!
In fine... ca sa concluzionez... KLM nu isi asuma nici o responsabilitate pentru ca, zic ei, "din cauza unei ore de ceata dimineata a fost perturbat traficul aerian o zi intreaga". Asa sa fie oare?! Si cand am venit eu de la Bruxelles avionul a plecat cu o ora si ceva intarziere din cauza vremii... dar a recuperat pana la Bucuresti si nu a fost perturbat nici un trafic! E adevarat, era TAROM (adica "romanii" pe care ii hulim tot timpul!), nu KLM! Concluzia, pe care o sustine cu aplomb tipa de la KLM - "Dumnezeu e de vina!" Sincer, mi se pare incredibil ca o "mare" (ca doar asa se considera!) companie aeriana, in secolul XXI, sa dea vina pe Cel de Sus! Ei, saracutii, nu au nici o vina ... pe cale de consecinta nu iti datoreaza nici o despagubire pentru ca ai pierdut 6 ore in aeroport din cauza lor, pentru ca pleci cu doua zile mai tarziu, pentru ca ai pierdut niste zile de concediu aiurea, ca sa nu mai zic de faptul ca expira viza!

O constatare amuzanta - pe internet, site-urile cu prognoza meteo aratau la Amsterdam vreme frumoasa toata ziua de ieri, fara pic de ceata...

joi, 8 martie 2007

Pareri :-P

Pentru ca m-am enervat ieri destul de rau, m-am hotarat sa scriu un articol cu doua capitole - 1. Ce ma calca pe nervi (dar rau, rau de tot!) X-( 2. Ce ma bucura :-) Prin urmare: 1. Ce ma calca pe nervi ( dar rau, rau de tot! ) X-(
- vecinii nesimtiti, cu care ma cert pe locurile de parcare. Daca parcheaza el acolo, care e problema mea, ce, e loc de parcare?! Daca parchez eu - am parcat pe locul lui! (subit devine "loc de parcare"); - soferii de Dacii vechi, SuperNova sau Solenza, care iti fac sicane pe motiv "uite-l si pe-asta, e smecher, are Logan!"; - soferii de masini de teren ( popular numite "jeep" :D ), care iti fac sicane pentru ca nu se poate, domne, sa plece o "dacie" inaintea lor de la semafor! - soferitele proaste din trafic. Doamne, si soferi barbati sunt prosti destui, dar parca femeile intrec orice imaginatie! Nu stiu cum pot astia sa scrie in statistici ca sunt mai atente decat barbatii, cand ea, mititica, are cedeaza, ca-s oameni pe trecerea de pietoni (care mai au si verde!) si ce face?! Strange tare ochii si calca acceleratia! Nu generalizam, nu sunt toate la fel, dar procentul e muuult mai mare in randul femeilor! (In concluzie, e un stres ingrozitor sa ai masina - iar cand ai mai facut si credit sa o platesti, o adevarata fericire!) - vanzatoarele nesimtite. Bine, ajunsesem demult la concluzia ca vanzatoarele si secretarele de la facultate sunt o specie aparte! E atat de placut sa fii intampinata cand intri intr-un magazin, spunand politicos "buna-ziua", cu un "ce vrei?". Intr-o zi s-ar putea sa spun ... :D - oamenii nesimtiti din mijloacele de transport in comun, care te calca pe picioare si nu isi cer scuze, pentru ca apreciaza, dintr-o privire, ca esti "pustoaica". M-am saturat sa trebuiasca sa ma imbrac "la taior" si sa ma fardez ca de petrecere ca sa nu mi se mai dea branci cand cobor sau ca sa-si ceara careva scuze cand ma calca pe picior! - mosii nesimtiti, cu care eram obisnuita sa ma ridice de pe scaun in autobuz sau tramvai, cu pretextul ca "sunt batrani" si sa comenteze apoi pana coboara, cu jumatate de autobuz, pe tema "Domne, tineretul din ziua de azi!). E, cu asta ma obisnuisem, deja nici nu mai aud. Dar nu ma asteptam sa-mi dea un mos branci pe holul spitalului, in timp ce abia ma tineam pe picioare, chinuindu-ma cu haina si geanta intr-o mana, si cu o branula in vena celeilalte maini... pentru ca, pur si simplu, "dumnealui" nu voia sa treaca decat pe acolo, unde eram eu si asa s-a gandit ca o sa-i fac loc! (asta a fost celalalt lucru care m-a enervat pe ziua de ieri!) - cei de la Academia de Politie, care imi cer taxa ca sa-mi elibereze diploma de master! - bodyguarzii din cluburi si baruri, care se cred importanti, inteligenti si spirituali! - apa rece care imi curge in fiecare dimineata la dus, in loc de apa calda (desi eu o platesc ca "apa calda"!) si care nu mai vrea sa se incalzeasca, oricat o las sa curga! (vecinii, probabil, nu mai fac dus, pe principiul ca "e iarna, domne, nu se simte de sub palton si izmene!") - meseriasii care iti pun faianta in baie fara sa o lipeasca ca lumea de perete, de te trezesti ca-ti zboara faianta in toiul noptii, in asa fel incat iti imaginezi ca o sa-ti iasa un extraterestru din perete, asa ca o iei la fuga pe scari in pijama! ( Mi-e rusine sa mai dau ochii cu administratorul, dupa ce l-am scos din pat noaptea degeaba :"> !)
2. Ce ma bucura ( sau m-a bucurat ) :-)
Faptul ca, atunci cand nu mai credeam ca oamenii pot fi si buni, au fost cativa, "absolut strangers", care mi-au dovedit contrariul (si fara sa-i rog ceva), si anume: - fata din piata, de la mare, care, cand m-am dus seara sa-mi cumpar o lamaie, ca imi era rau, a stat sa-mi faca limonada, ca sa imi treaca starea de greata! - jandarmii care ne-au condus pana la plaja, noaptea, pentru ca ne era frica de o haita de caini (si eram in luna de miere si voiam sa ne plimbam noaptea pe plaja! - cei doi tineri indragostiti de pe plaja, tot noaptea, care ne-au oferit un prosop, ca sa nu stam direct pe nisipul rece si umed (tot la mare, in luna de miere...) - un "nene" din Constanta (dupa nr masinii pe care o conducea), care ne-a batut in geam, pe vremea cand aveam Oltcit-ul, la semaforul dinainte de Piata Unirii, ca sa ne dea o cartulie groasa despre Oltcit-uri, spunandu-ne zambind "poate o sa aveti nevoie pana va cumparati urmatoarea masina!"
Daca am "uitat" ceva de pe lista, adaug ulterior! ;)