Intr-o joi, sfarsit de ianuarie, mai exact acum vreo 2-3 saptamani, aflu cu stupoare ca trebuie sa ma pregatesc sa plec la Bruxelles. Destinatie finala - Comisia Europeana. Scop - procedura de "infringement". Cu alte cuvinte, cum ar trebui sa se comporte autoritatile romane in cazul in care Comisia ar fi sesizata cu privire la o incalcare/violare a unei directive europene. (pentru necunoscatori cred ca subiectul pare foarte interesant :P).
In fine, nu despre asta am sa vorbesc... ;-)
Din momentul in care am aflat ca voi pleca, viata a devenit brusc "palpitanta"! :-)) Cu alte cuvinte, am inceput sa ma bucur altfel de fiecare clipa ramasa pana la plecare. Si chiar cu si mai multa tragere de inima din momentul in care, in aceeasi seara, in drum spre casa, imi aduc brusc aminte ca avionul care a sfarsit tragic la Balotesti mergea pe aceeasi ruta. De fapt, coincidenta si mai mare - tot Airbus, tot Tarom, tot Bruxelles. Buuun. Suficient ca imaginatia mea, si asa muuult prea bogata, sa o ia razna! N-o ascult pe mama, care imi vorbeste in maxime si imi spune ca "istoria nu se repeta" si, chiar daca s-ar repeta, "ce-a fost o data tragedie, a doua oara-i comedie" (aici are dreptate - scene demne de "cascadorii rasului!"), prin urmare incep sa ma panichez. Imi vin in minte imagini socante cu CFL -ul ("cercetarea la fata locului", tot pentru necunoscatori!) facut in anchetarea cazului "Balotesti". Imagini socante, in urma carora am fumat 3 tigari una dupa alta - nu eram fumatoare, dar ce mai conta?! Caseta vizionata in laboratorul de criminalistica e socanta, nerecomandata celor slabi de inger.
In fine, vine noaptea, vreau sa ma culc, nu imi e somn, din pat deschid televizorul - nimeresc pe National Geographic - seria "air crushes" - curat ghinion! Ce sa zic, un adevarat complot impotriva mea, s-ar putea spune! Nu rezist tentatiei si ma uit pana la capat. Ma ingrozesc, desi vreo 200 de pasageri din respectivul avion au scapat, vreo 100 au murit. Oricum, groaznic!
La serviciu - sunt subiect de invidie. In acelasi timp, mor de frica. Imi vin in minte imagini macabre... Incep sa traiesc fiecare moment ca si cum... Daca ar fi stiut sefii mei prin ce am trecut, nu cred ca m-as mai intalni vreodata cu reprezentantii Comisiei - poate daca vin ei la Bucuresti!
Trece saptamana... vine weekendul dinaintea plecarii... Ma panichez si mai rau. Ma gandesc unde sa merg in weekend sa ma distrez mai bine, asa, ca si cum... Renunt la vreun club, nu de alta, dar parca e prea obositor si pe deasupra nici nu stiu unde... Aleg biliardul... Mergem la biliard - toate mesele ocupate, dureaza cel putin 2 ore. Mergem intr-un bar in Titan (nu dau nume!). Ne apropiem de intrare - rasuna manele - plecam! Mergem in altul - "rezervat - petrecere privata" ! Cu moralul la pamant ma intorc acasa si adorm pe canapea - de nervi, mi-a fost lene sa ma mai duc pana in pat! Ma trezesc inghetata bocna pe la 5 dimineata - uitasem geamul deschis! Adevarat complot! :-))
Vine seara, a doua zi... mai am un pic, ar trebui sa ma gandesc la bagaje, dar nu ma simt in stare... ca sa ma calmez caut pe net magazinele cu reduceri de pret din Bruxelles. Ma culc pe la 3 dimineata, a doua zi, luni, trebuie sa merg la serviciu, evident imi e rau de oboseala, de stres...
A doua zi in aeroport, ma simt brusc mai linistita. La naiba, ce-o fi o fi! Ma urc in avion... La un moment dat se aude "Buna dimineata doamnelor si domnilor, va vorbeste comandantul aeronavei. Avem o vreme frumoasa, la Bruxelles este putin innorat, vom zbura la 17 000 de picioare, vom intalni turbulente deasupra Austriei, Germaniei si Belgiei. In numele echipajului va uram bun venit la bord!" Pe mine si pe colega mea ne buseste rasul - exelent! deci turbulente numai deasupra Austriei, Germaniei si Belgiei! Doar atat! In concluzie, sa ne bucuram cat timp zburam deasupra Romaniei. Si Ungariei. Ca dupa... Imi pun centura si astept speriata momentul decolarii, de care imi era cel mai teama. Surpriza, romanii zboara muuuult mai bine decat turcii, cu care am mai fost acum vreo 7 ani! Sau cel putin decoleaza mult mai bine! Din fericire, ratam turbulentele, asa ca se poate spune ca zborul a fost chiar placut!
Coborand din avion la Bruxelles ma gandesc cat de penibila am fost... Nu numai cu zborul, cu toate!
Ne cazam, mergem sa ne plimbam prin centru, Piata Centrala, primaria... Si monumentul lor "principal"- copilul care face pipi! =)) Cea mai stupida "legenda" pe care am auzit-o in viata mea! Se spune ca intr-o noapte orasul ar fi luat foc si toti dormeau, singurul treaz a fost respectivul copil care... a facut ce a facut nu pe foc si l-a stins, cum s-ar putea crede, ci pe ... fata pompierului, trezindu-l din somn! Si salvand astfel orasul. Astia sunt mai patetici decat mine in momentele de depresie! Fac poze, multe poze (concurez serios cu un grup de japonezi!)
De la 14-18, shopping pe Rue Neuve! Culmea, la ei toate magazinele se inchid la ora 18.00! Mai putin supermarketul GB, care s-ar parea ca e un Carrefour al lor. Evident ca nu ne-au ajuns doua dupa-amieze sa intram in toate magazinele!
A doua zi dimineata - seminarul la Comisie. Extrem de interesant, ma enerveaza delagatia bulagara (de fapt, o groaza de bulgaroaice, cum a spus si reprezentantul Comisiei -s-ar parea ca in Bulgaria achizitiile publice sunt un fel de "women business"), nu fac altceva decat sa se hlizeasca zgomotos la fiecare observatie facuta la adresa Romaniei. Absolut enervante, ceva de genul "caprei vecinului"! Cand le-a venit randul sa vorbeasca, le-a cam trecut hlizeala. Sistemul lor era cam varza fata de cel al nostru.
Dupa ce terminam treaba vizitam Palatul Regal, Catedrala Lutherana. Foarte frumos.
Masa de seara este mereu o adevarata aventura! Niste feluri de mancare de care nu am auzit niciodata. Si denumirea nu "tradeaza" mereu ceea ce se afla in farfurie!
Ajungem inapoi la hotel, ne facem bagajul, imi las cateva lucruri sa le pun in valiza de dimineata si ma culc... Aud la un moment ceasul, ca prin vis, vreau sa mai stau 5 minute, dar, brusc, imi amintesc ca am mai auzit soneria asta, si nu ieri! Sar in sus, ma uit la ceas, e 7:13, la 7:20 trebuie sa fiu la receptia hotelului! Dezastru total! Fug in baie, ma spal, ma aranjez cat de cat, ma imbrac, imi arunc in valiza ce a mai ramas, ma chinui sa inchid valiza si cobor. Cand ajung jos, rezolv cu formalitatile si .... imi aduc subit aminte, vazand ce frumos ninge afara, ca mi-am uitat fularul! Adica vad ce frumos ninge, realizez ca mi-e frig, imi dau seama de ce imi e frig - n-am fular! Cam asa au fost conexiunile! =))
Ajungem la aeroport... ninge in continuare! Cu aproape o ora intarziere ne imbarcam. Cand credeam ca vom decola, comandantul aeronavei, dupa formula deja consacrata, ne anunta ca vom decola.... dupa procedura de dezghetare a avionului! Incepe sa mi se faca iar brusc frica, incerc sa ma calmez, in timp ce un nene intr-o masinuta, de fapt intr-un fel de cabinuta suspendata porneste un jet de gel cred (apa ar fi inghetat!), dar oricum, cred ca fierbinte, ca lasa abur in jurul lui, incepe sa spele aripile avionului. Sub nasul nostru sau, ma rog, al meu, ca stateam la geam, chiar pe aripa! Aflam ca vom zbura la 34 000 de picioare de data asta si cu o viteza mult mai mare, ca sa recuperam intarzierea. Adica in loc de 2 ore si 45 de minute, vom calatori 2 ore si 10 minute pana la Bucuresti.
Decolam... ne zgaltaie destul de bine... mi-a placut mai mult la dus! Vedem o groaza de avioane trecand relativ aproape de noi, dar la altitudine ceva mai mica. La un moment dat ma simteam ca turnul de control!
Mancarea buna, ca si la dus, serviciile bune, zgaltaitul face parte din program s-ar parea. Daca la dus ne-au anuntat turbulente si nu s-a intamplat nimic, acum e exact invers!
Intr-un final, dupa cele doua ore si zece minute aterizam pe Otopeni. Nu fara peripetii, in timp ce cobora vertiginos, avionul se clatina de pe o parte pe alta! Colega mea, deja exasperata, exclama "Doamne, sa ajungem o data, mai repede pe pamant!" "Nu!" sar eu speriata, "sa ajungem cand trebuie si unde trebuie, nu mai repede!" Radem amandoua, dar parca nu prea era rasul nostru...
Cand cobor din avion, imi promit, ca si acum 7 ani cand ma intorceam din Antalya, ca nu mai pun in viata mea piciorul intr-un avion! Imi dau seama ca, cel mai probabil, n-am sa pot sa imi tin promisiunea!
Faza tare - ma reped la un bagaj, dar... nu era al meu, doar semana! N-o sa uit fata tipului cu bagajul ... se gandea ca am vrut sa-l fur?! =))
Un lucru bun - imi expirase pasaportul, nu mai era timp pentru pasaport diplomatic si am plecat cu ... buletinul! Merge! Si ai o senzatie de satisfactie cand, in Bruxelles, te asezi la poarta unde se verifica documentele pentru cetatenii din tarile UE!
In fine, nu despre asta am sa vorbesc... ;-)
Din momentul in care am aflat ca voi pleca, viata a devenit brusc "palpitanta"! :-)) Cu alte cuvinte, am inceput sa ma bucur altfel de fiecare clipa ramasa pana la plecare. Si chiar cu si mai multa tragere de inima din momentul in care, in aceeasi seara, in drum spre casa, imi aduc brusc aminte ca avionul care a sfarsit tragic la Balotesti mergea pe aceeasi ruta. De fapt, coincidenta si mai mare - tot Airbus, tot Tarom, tot Bruxelles. Buuun. Suficient ca imaginatia mea, si asa muuult prea bogata, sa o ia razna! N-o ascult pe mama, care imi vorbeste in maxime si imi spune ca "istoria nu se repeta" si, chiar daca s-ar repeta, "ce-a fost o data tragedie, a doua oara-i comedie" (aici are dreptate - scene demne de "cascadorii rasului!"), prin urmare incep sa ma panichez. Imi vin in minte imagini socante cu CFL -ul ("cercetarea la fata locului", tot pentru necunoscatori!) facut in anchetarea cazului "Balotesti". Imagini socante, in urma carora am fumat 3 tigari una dupa alta - nu eram fumatoare, dar ce mai conta?! Caseta vizionata in laboratorul de criminalistica e socanta, nerecomandata celor slabi de inger.
In fine, vine noaptea, vreau sa ma culc, nu imi e somn, din pat deschid televizorul - nimeresc pe National Geographic - seria "air crushes" - curat ghinion! Ce sa zic, un adevarat complot impotriva mea, s-ar putea spune! Nu rezist tentatiei si ma uit pana la capat. Ma ingrozesc, desi vreo 200 de pasageri din respectivul avion au scapat, vreo 100 au murit. Oricum, groaznic!
La serviciu - sunt subiect de invidie. In acelasi timp, mor de frica. Imi vin in minte imagini macabre... Incep sa traiesc fiecare moment ca si cum... Daca ar fi stiut sefii mei prin ce am trecut, nu cred ca m-as mai intalni vreodata cu reprezentantii Comisiei - poate daca vin ei la Bucuresti!
Trece saptamana... vine weekendul dinaintea plecarii... Ma panichez si mai rau. Ma gandesc unde sa merg in weekend sa ma distrez mai bine, asa, ca si cum... Renunt la vreun club, nu de alta, dar parca e prea obositor si pe deasupra nici nu stiu unde... Aleg biliardul... Mergem la biliard - toate mesele ocupate, dureaza cel putin 2 ore. Mergem intr-un bar in Titan (nu dau nume!). Ne apropiem de intrare - rasuna manele - plecam! Mergem in altul - "rezervat - petrecere privata" ! Cu moralul la pamant ma intorc acasa si adorm pe canapea - de nervi, mi-a fost lene sa ma mai duc pana in pat! Ma trezesc inghetata bocna pe la 5 dimineata - uitasem geamul deschis! Adevarat complot! :-))
Vine seara, a doua zi... mai am un pic, ar trebui sa ma gandesc la bagaje, dar nu ma simt in stare... ca sa ma calmez caut pe net magazinele cu reduceri de pret din Bruxelles. Ma culc pe la 3 dimineata, a doua zi, luni, trebuie sa merg la serviciu, evident imi e rau de oboseala, de stres...
A doua zi in aeroport, ma simt brusc mai linistita. La naiba, ce-o fi o fi! Ma urc in avion... La un moment dat se aude "Buna dimineata doamnelor si domnilor, va vorbeste comandantul aeronavei. Avem o vreme frumoasa, la Bruxelles este putin innorat, vom zbura la 17 000 de picioare, vom intalni turbulente deasupra Austriei, Germaniei si Belgiei. In numele echipajului va uram bun venit la bord!" Pe mine si pe colega mea ne buseste rasul - exelent! deci turbulente numai deasupra Austriei, Germaniei si Belgiei! Doar atat! In concluzie, sa ne bucuram cat timp zburam deasupra Romaniei. Si Ungariei. Ca dupa... Imi pun centura si astept speriata momentul decolarii, de care imi era cel mai teama. Surpriza, romanii zboara muuuult mai bine decat turcii, cu care am mai fost acum vreo 7 ani! Sau cel putin decoleaza mult mai bine! Din fericire, ratam turbulentele, asa ca se poate spune ca zborul a fost chiar placut!
Coborand din avion la Bruxelles ma gandesc cat de penibila am fost... Nu numai cu zborul, cu toate!
Ne cazam, mergem sa ne plimbam prin centru, Piata Centrala, primaria... Si monumentul lor "principal"- copilul care face pipi! =)) Cea mai stupida "legenda" pe care am auzit-o in viata mea! Se spune ca intr-o noapte orasul ar fi luat foc si toti dormeau, singurul treaz a fost respectivul copil care... a facut ce a facut nu pe foc si l-a stins, cum s-ar putea crede, ci pe ... fata pompierului, trezindu-l din somn! Si salvand astfel orasul. Astia sunt mai patetici decat mine in momentele de depresie! Fac poze, multe poze (concurez serios cu un grup de japonezi!)
De la 14-18, shopping pe Rue Neuve! Culmea, la ei toate magazinele se inchid la ora 18.00! Mai putin supermarketul GB, care s-ar parea ca e un Carrefour al lor. Evident ca nu ne-au ajuns doua dupa-amieze sa intram in toate magazinele!
A doua zi dimineata - seminarul la Comisie. Extrem de interesant, ma enerveaza delagatia bulagara (de fapt, o groaza de bulgaroaice, cum a spus si reprezentantul Comisiei -s-ar parea ca in Bulgaria achizitiile publice sunt un fel de "women business"), nu fac altceva decat sa se hlizeasca zgomotos la fiecare observatie facuta la adresa Romaniei. Absolut enervante, ceva de genul "caprei vecinului"! Cand le-a venit randul sa vorbeasca, le-a cam trecut hlizeala. Sistemul lor era cam varza fata de cel al nostru.
Dupa ce terminam treaba vizitam Palatul Regal, Catedrala Lutherana. Foarte frumos.
Masa de seara este mereu o adevarata aventura! Niste feluri de mancare de care nu am auzit niciodata. Si denumirea nu "tradeaza" mereu ceea ce se afla in farfurie!
Ajungem inapoi la hotel, ne facem bagajul, imi las cateva lucruri sa le pun in valiza de dimineata si ma culc... Aud la un moment ceasul, ca prin vis, vreau sa mai stau 5 minute, dar, brusc, imi amintesc ca am mai auzit soneria asta, si nu ieri! Sar in sus, ma uit la ceas, e 7:13, la 7:20 trebuie sa fiu la receptia hotelului! Dezastru total! Fug in baie, ma spal, ma aranjez cat de cat, ma imbrac, imi arunc in valiza ce a mai ramas, ma chinui sa inchid valiza si cobor. Cand ajung jos, rezolv cu formalitatile si .... imi aduc subit aminte, vazand ce frumos ninge afara, ca mi-am uitat fularul! Adica vad ce frumos ninge, realizez ca mi-e frig, imi dau seama de ce imi e frig - n-am fular! Cam asa au fost conexiunile! =))
Ajungem la aeroport... ninge in continuare! Cu aproape o ora intarziere ne imbarcam. Cand credeam ca vom decola, comandantul aeronavei, dupa formula deja consacrata, ne anunta ca vom decola.... dupa procedura de dezghetare a avionului! Incepe sa mi se faca iar brusc frica, incerc sa ma calmez, in timp ce un nene intr-o masinuta, de fapt intr-un fel de cabinuta suspendata porneste un jet de gel cred (apa ar fi inghetat!), dar oricum, cred ca fierbinte, ca lasa abur in jurul lui, incepe sa spele aripile avionului. Sub nasul nostru sau, ma rog, al meu, ca stateam la geam, chiar pe aripa! Aflam ca vom zbura la 34 000 de picioare de data asta si cu o viteza mult mai mare, ca sa recuperam intarzierea. Adica in loc de 2 ore si 45 de minute, vom calatori 2 ore si 10 minute pana la Bucuresti.
Decolam... ne zgaltaie destul de bine... mi-a placut mai mult la dus! Vedem o groaza de avioane trecand relativ aproape de noi, dar la altitudine ceva mai mica. La un moment dat ma simteam ca turnul de control!
Mancarea buna, ca si la dus, serviciile bune, zgaltaitul face parte din program s-ar parea. Daca la dus ne-au anuntat turbulente si nu s-a intamplat nimic, acum e exact invers!
Intr-un final, dupa cele doua ore si zece minute aterizam pe Otopeni. Nu fara peripetii, in timp ce cobora vertiginos, avionul se clatina de pe o parte pe alta! Colega mea, deja exasperata, exclama "Doamne, sa ajungem o data, mai repede pe pamant!" "Nu!" sar eu speriata, "sa ajungem cand trebuie si unde trebuie, nu mai repede!" Radem amandoua, dar parca nu prea era rasul nostru...
Cand cobor din avion, imi promit, ca si acum 7 ani cand ma intorceam din Antalya, ca nu mai pun in viata mea piciorul intr-un avion! Imi dau seama ca, cel mai probabil, n-am sa pot sa imi tin promisiunea!
Faza tare - ma reped la un bagaj, dar... nu era al meu, doar semana! N-o sa uit fata tipului cu bagajul ... se gandea ca am vrut sa-l fur?! =))
Un lucru bun - imi expirase pasaportul, nu mai era timp pentru pasaport diplomatic si am plecat cu ... buletinul! Merge! Si ai o senzatie de satisfactie cand, in Bruxelles, te asezi la poarta unde se verifica documentele pentru cetatenii din tarile UE!
Palatul Regal, Bruxelles
