La fiecare sfarsit de an fac bilantul... 2011 n-a fost un an grozav, clar putea fi mult mai rau, dar se putea si muult mai bine!
Am inceput anul prost - stiam ca mama trebuie sa se opereze la coloana chiar dupa revelion. Prin urmare, nu mi-a mai ars sa merg nicaieri, am stat acasa la mama, la miezul noptii am ciocnit sampania, iar cand ne-am dus la fereastra sa vedem artificiile, mama si-a spart paharul de sampanie lovindu-l de geam... am cautat pe net si am citit ca aduce ghinion sa spargi pahare in noaptea de Anul Nou. Asa ca am mai baut doua pahare de sampanie si am adormit!
Cu operatia a fost bine, pana la urma, daca fac abstractie de multele mizerii din spital, de asistente, de faptul ca a durat vindecarea o luna datorita lor si asa mai departe...
Dar probabil faptul ca am stat la inceput de an prin spitale mi-a atras alte boli si probleme!
Asa ca prin februarie a inceput sa ma doara glezna din ce in ce mai rau - sunt operata de foarte multi ani la glezna aia, stiam ca au ramas "sechele", asa ca la inceput nu mi-am facut prea mari griji, am zis ca o sa treaca de la sine. Total gresit, prin mai, cand am reusit sa imi fac radiografia, iar apoi sa ajung si la ortoped, am aflat ca lucrurile nu-s prea roz. Si ca daca vreau sa mai merg normal cu piciorul ala trebuie sa-l menajez bine. Adica bine de tot. Mai exact - nu jogging, nu sala, nu sarit, nu urcat pe munte - si cel mai si cel mai rau - nu role! Deloc! :( Nu mai am voie decat sa merg pe jos, pe suprafete plane. Si partea proasta e ca nici nu mai rezist de la 5 km in sus, ca inainte. Dar, cum spuneam, era loc si de mai rau!
Prin vara, cand m-am intors din concediu, dupa o aterizare prea brusca (desi eram cu Tarom, tocmai pentru ca aveam incredere in scoala romaneasca de pilotaj!), m-au durut urechile ingrozitor trei zile. In a patra m-am dus la doctor, care doctor m-a trimis la Institutul de Audiologie pentru teste, temandu-se de o otita seroasa. Otita n-a fost, in schimb mi-au zis ca e timpanul afectat intr-o mica masura si am plecat cu recomandarea serioasa de a nu mai vorbi mai mult de 3 minute la telefon (per convorbire) si de a evita castile. Asta ca timpanul sa nu ajunga afectat intr-o mai mare masura! So, s-a dus naibii si i-pod-ul!
Sa mai spun ca sa mergi pe jos cativa kilometri, zilnic, fara muzica in urechi, n-are nici un haz?
Mai tarziu, in saptamana dinainte de ziua mea, m-am trezit cu o falca umflata. Pana a doua zi mi s-a umflat si gatul. Aratam ca naiba si abia puteam sa inghit pana si apa! Dupa ce m-am ingrozit ca poate am mononucleoza - desi nu-mi imaginam de unde naiba puteam sa o iau - am aflat ca era de la maseaua de minte! Care nu reusise sa iasa de tot, inflamase toata zona si ma pricopsisem de aici cu o infectie de toata frumusetea. Operatie, antibiotice, plus o mie de alte medicamente care se iau cu antibioticele, pentru o mai buna absorbtie. Partea buna? De la tona de antiinflamatoare nu ma mai durea glezna deloc!
Am incheiat apoteotic - cu o viroza cu febra patru zile la rand, chiar de Craciun! Ca doar nu era sa se termine in octombrie! De restul racelilor si virozelor din timpul anului nu mai zic, au fost de umplutura!
Dar probabil faptul ca am stat la inceput de an prin spitale mi-a atras alte boli si probleme!
Asa ca prin februarie a inceput sa ma doara glezna din ce in ce mai rau - sunt operata de foarte multi ani la glezna aia, stiam ca au ramas "sechele", asa ca la inceput nu mi-am facut prea mari griji, am zis ca o sa treaca de la sine. Total gresit, prin mai, cand am reusit sa imi fac radiografia, iar apoi sa ajung si la ortoped, am aflat ca lucrurile nu-s prea roz. Si ca daca vreau sa mai merg normal cu piciorul ala trebuie sa-l menajez bine. Adica bine de tot. Mai exact - nu jogging, nu sala, nu sarit, nu urcat pe munte - si cel mai si cel mai rau - nu role! Deloc! :( Nu mai am voie decat sa merg pe jos, pe suprafete plane. Si partea proasta e ca nici nu mai rezist de la 5 km in sus, ca inainte. Dar, cum spuneam, era loc si de mai rau!
Prin vara, cand m-am intors din concediu, dupa o aterizare prea brusca (desi eram cu Tarom, tocmai pentru ca aveam incredere in scoala romaneasca de pilotaj!), m-au durut urechile ingrozitor trei zile. In a patra m-am dus la doctor, care doctor m-a trimis la Institutul de Audiologie pentru teste, temandu-se de o otita seroasa. Otita n-a fost, in schimb mi-au zis ca e timpanul afectat intr-o mica masura si am plecat cu recomandarea serioasa de a nu mai vorbi mai mult de 3 minute la telefon (per convorbire) si de a evita castile. Asta ca timpanul sa nu ajunga afectat intr-o mai mare masura! So, s-a dus naibii si i-pod-ul!
Sa mai spun ca sa mergi pe jos cativa kilometri, zilnic, fara muzica in urechi, n-are nici un haz?
Mai tarziu, in saptamana dinainte de ziua mea, m-am trezit cu o falca umflata. Pana a doua zi mi s-a umflat si gatul. Aratam ca naiba si abia puteam sa inghit pana si apa! Dupa ce m-am ingrozit ca poate am mononucleoza - desi nu-mi imaginam de unde naiba puteam sa o iau - am aflat ca era de la maseaua de minte! Care nu reusise sa iasa de tot, inflamase toata zona si ma pricopsisem de aici cu o infectie de toata frumusetea. Operatie, antibiotice, plus o mie de alte medicamente care se iau cu antibioticele, pentru o mai buna absorbtie. Partea buna? De la tona de antiinflamatoare nu ma mai durea glezna deloc!
Am incheiat apoteotic - cu o viroza cu febra patru zile la rand, chiar de Craciun! Ca doar nu era sa se termine in octombrie! De restul racelilor si virozelor din timpul anului nu mai zic, au fost de umplutura!
Dar anul a avut si parti foarte bune - de exemplu, vacanta a fost dementiala! M-am intors in Spania, in locsorul meu preferat, unde ma simt atat de fericita. Fata de alti ani, anul asta am iesit doar o data din tara, dar am stat doua saptamani, asa ca a fost ceva!
Au mai fost suprizele frumoase pe care mi le-a facut jumatatea mea si anul asta - si n-au fost putine! Am mai spus vreodata ca e cel mai tare la facut surprize si cat de norocoasa sunt? E, daca nu, o spun acum! De exemplu, anul trecut, de Valentine's Day, am fost dusa la aeroport si am aflat ca plecam la Praga pentru 4 zile! Demenetial, nu? Anul asta n-am mai avut vacante-surpriza, ca anii trecuti, dar printre cadouri au fost un inel foarte pretios si un i-phone 4 de ziua mea. Ma declar mai mult decat multumita!
Au mai fost suprizele frumoase pe care mi le-a facut jumatatea mea si anul asta - si n-au fost putine! Am mai spus vreodata ca e cel mai tare la facut surprize si cat de norocoasa sunt? E, daca nu, o spun acum! De exemplu, anul trecut, de Valentine's Day, am fost dusa la aeroport si am aflat ca plecam la Praga pentru 4 zile! Demenetial, nu? Anul asta n-am mai avut vacante-surpriza, ca anii trecuti, dar printre cadouri au fost un inel foarte pretios si un i-phone 4 de ziua mea. Ma declar mai mult decat multumita!
Si, nu in ultimul rand, din aprilie am si o nepotica. Si e sanatoasa si superba, cu niste ochi imensi, albastri!
La final de an, ma bucur ca suntem bine toti. Si sanatosi. Asta conteaza cel mai mult, mai ales dupa cate au fost in anul ce tocmai se duce. Si ca bilantul, una peste alta, a iesit pozitiv!
Iar acum, de Revelion, o sa ma distrez bine de tot. Si o sa vina un 2012 extraordinar! Pentru noi toti! ;)
7 comentarii:
felicitari!
La multi ani!
mai putin decat sa iesi o singura data din tara anual este sa nu iesi niciodata din tara per total..
si mai mult decat sa iesi vreodata din tara este sa vizitezi toata tara (toate jud) :P
sa mergi fara muzica mi se pare mai grozav decat cu muzica, cei pe care ii vad cu casti mi se par niste izolati si expusi surprinderii din partea plutoanelor de ciclisti vitezomani
dincolo de role si ciclism ori mers pe pante, ar mai fi exercitii individuale la parchet, si cele mai nesuferite raman cred abdomenele..
cata vreme putem rade cu un ochi si plange cu celalalt suntem vii
"Aşadar, The Economist defineşte un membru al clasei mijlocii globale ca fiind acel individ care, după ce plăteşte cele necesare supravieţuirii (mîncarea, chiria, îmbrăcămintea pentru întreaga familie), mai rămîne cu o treime din venituri pentru a decide, în funcţie de aspiraţie, inspiraţie şi nevoi, fie să plece într-un concediu, fie să plătească o şcoală mai bună pentru copii, fie să îşi facă o asigurare medicală la un sistem mai performant(...)
@Anonim:
Da, recunosc, n-am ajuns nici pe departe prin toate judetele tarii asteia. De fapt, prin Moldova n-am ajuns mai deloc, o singura data la Soveja, dar nu se pune! :P
Totusi, a vedea alte locuri, mai indepartate, e un vis pe care il am din copilarie. Si, dincolo de asta, prin alte parti intalnesc o relaxare pe care mai greu o gasesc pe aici, din pacate...
Asta cu biciclistii si cu muzica in urechi e reala, de multe ori era sa ma trezesc luata pe sus, pe trotuar, de cate o bicicleta. De masini ma feresc mai usor! :P Partea proasta e ca fara casti sunt nevoita sa aud toate frazele neinspirate de incercari de agatat + obraznicii (ca sa ma exprim elegant) ale unora care se pare ca alta treaba n-au, asa ca-mi mai taie din chef si buna-dispozitie...
Cat despre miscare si exercitii fizice, se gasesc solutii, asta e clar. La fel si cu umorul! ;)
La multi ani! ;)
aceleasi restrictii si la pedalat?
Cu bicicleta as avea voie, dar "putin si usor", exact asa a fost recomandarea. Nu de fitness, evident.
Dar eu n-am mai mers pe bicicleta de la 11 ani si nu sunt asa sigura ca nu se uita niciodata! :))
Parcul H este un centru important al ciclismului, poate ar trebui sa afli raspunsul, asta in ideea ca in cateva luni acesti nameti se vor retrage de peste oras.
O sa incerc la un moment dat :)
Trimiteți un comentariu