Inspirata dintr-un anume film am stat si m-am intrebat: cum e sa se desparta cineva de tine printr-un mesaj? Un simplu post-it lipit pe ecranul calculatorului, pe care sa-l vezi, inevitabil, dimineata cand te trezesti si observi ca el nu mai e langa tine... Ce poti sa simti? Cum poate cineva, cineva pe care l-ai iubit si inca il mai iubesti sa fie atat de las sau atat de cinic (sau ambele!) incat sa nu fie in stare sa-ti spuna in fata "nu mai vreau!", "nu te mai vreau!"
Dincolo de film, am auzit astfel de povesti si in viata reala. Mi s-au parut tot timpul incredibile, aproape de domeniul fantasticului. Dar, cu siguranta, ce se intampla cu adevarat in viata intrece orice imaginatie! (si daca a mea nu e bogata...)
Nu mi-a scris nimeni niciodata vreun ravas de adio. Nici vreun mail, nici vreun SMS. Cineva din trecutul meu (indepartat, foarte indepartat, pot spune acum) a rupt-o cu mine intr-un mod mai "original": l-am gasit cu alta. In timp ce ar fi trebuit sa ma astepte pe mine.
Asa ca acum, cu atatia ani asternuti intre mine si intamplarea de atunci, acum cand sunt cu adevarat fericita si linistita, ma gandesc la povestea din film si nu ma pot abtine sa nu ma intreb: ce e mai rau? Sa ti se lase un bilet de adio, pe care sa-l gasesti dimineata in locul celui pe care-l iubesti si cu care stii ca ai o relatie? Sa-l gasesti cu altcineva acolo unde ar trebui sa va intalniti? Care dintre ele e mai urata sau mai dureroasa? Si cat de departe poate merge lasitatea cuiva, incat sa nu fie in stare sa se uite in ochii tai si sa-ti spuna: "Imi pare rau, dar nu mai vreau. Nu te mai vreau!"
