Ce as putea sa spun despre mine...
Ce ciudat... am inceput sa scriu pentru ca voiam sa vorbesc un pic despre mine, chiar si unui "jurnal", dar acum imi dau seama ca nu pot scrie cine stie ce... Mi-as fi dorit sa am talent, intotdeauna mi-am dorit sa am talent "la scris" (asta ca sa nu zic "literar", ca parca ar fi prea mult!). Mi-as fi dorit sa am acea capacitate de a asterne cuvintele pe hartie, si ele sa curga si sa exprime exact ceea ce simt eu, ceea ce as vrea sa spun. Dar in momentul in care le scriu mi se par atat de goale, atat de inexpresive fata de ceea ce e acolo, inauntru... si atunci imi pare atat de rau si ii invidiez, un pic, in sinea mea, pe cei care au acest talent.
Cand eram copil, daca ma intreba cineva ce mi-as dori sa fiu "cand o sa ma fac mare", raspundeam "scriitoare". Pe vremea aia nu imi dadeam seama ca nu e suficient sa ai imaginatie, iti trebuie si talent. Talentul de a face sa curga cuvintele pe hartie, de a umple pagini intregi descriind o simpla senzatie si de a-l face pe cel care citeste ce ai scris tu sa se lase "furat" de ceea ce scrie acolo, sa patrunda prin cuvintele tale in lumea ta si sa simta un pic, o data cu tine, tot ce ai trait tu (sentimente, senzatii) atunci cand le-ai pus pe hartie.
Intre timp mi-am dat seama de aceasta diferenta si mi-am ales alta meserie, una mai "accesibila", ca sa-i zic asa...
Imi pare rau ca nu am acest talent, de a transpune pe hartie tot ceea ce am trait sau am simtit la un moment dat, pentru ca am trait anumite lucruri si mi-as fi dorit sa le pot descrie asa cum s-au intamplat sau cum le-am simtit la acel moment ... poate ar fi invatat cineva ceva din asta, dar mai ales pentru ca as fi putut asa sa le retraiesc, chiar pentru o clipa, citind ceea ce am scris...
Ce ciudat... am inceput sa scriu pentru ca voiam sa vorbesc un pic despre mine, chiar si unui "jurnal", dar acum imi dau seama ca nu pot scrie cine stie ce... Mi-as fi dorit sa am talent, intotdeauna mi-am dorit sa am talent "la scris" (asta ca sa nu zic "literar", ca parca ar fi prea mult!). Mi-as fi dorit sa am acea capacitate de a asterne cuvintele pe hartie, si ele sa curga si sa exprime exact ceea ce simt eu, ceea ce as vrea sa spun. Dar in momentul in care le scriu mi se par atat de goale, atat de inexpresive fata de ceea ce e acolo, inauntru... si atunci imi pare atat de rau si ii invidiez, un pic, in sinea mea, pe cei care au acest talent.
Cand eram copil, daca ma intreba cineva ce mi-as dori sa fiu "cand o sa ma fac mare", raspundeam "scriitoare". Pe vremea aia nu imi dadeam seama ca nu e suficient sa ai imaginatie, iti trebuie si talent. Talentul de a face sa curga cuvintele pe hartie, de a umple pagini intregi descriind o simpla senzatie si de a-l face pe cel care citeste ce ai scris tu sa se lase "furat" de ceea ce scrie acolo, sa patrunda prin cuvintele tale in lumea ta si sa simta un pic, o data cu tine, tot ce ai trait tu (sentimente, senzatii) atunci cand le-ai pus pe hartie.
Intre timp mi-am dat seama de aceasta diferenta si mi-am ales alta meserie, una mai "accesibila", ca sa-i zic asa...
Imi pare rau ca nu am acest talent, de a transpune pe hartie tot ceea ce am trait sau am simtit la un moment dat, pentru ca am trait anumite lucruri si mi-as fi dorit sa le pot descrie asa cum s-au intamplat sau cum le-am simtit la acel moment ... poate ar fi invatat cineva ceva din asta, dar mai ales pentru ca as fi putut asa sa le retraiesc, chiar pentru o clipa, citind ceea ce am scris...
