Pot spune, cu mana pe inima, ca am iubit de doua ori in viata mea de pana acum. N-am sa spun "am iubit cu adevarat" pentru ca nu poti, per a contrario, iubi intr-un mod neadevarat sau mai putin adevarat. In rest, au fost pasiuni, nebunii, m-am aprins si am simtit fluturi in stomac, dar fluturii au zburat si n-a ramas nici macar cenusa, pentru ca fumul nu poate sa arda.
Prima mea iubire am intalnit-o pe o plaja insorita... am lasat-o, ingropata in nisip cu o parte din mine, pe aceeasi plaja insorita...
Apoi l-am intalnit pe el, cel cu care sunt si acum... Am fost indragostiti si nebuni, ne-am aruncat cu capul inainte, apoi tot cu el am dat de pragul de sus, dar important e ca am ramas mereu impreuna si am depasit mereu tot, orice ar fi fost.
Nu stiu ce va fi maine, nu am de unde si nici nu-mi bat capul... Stiu doar ce am azi si e destul. Si stiu si ca dragostea nu trece. Pasiunea si indragosteala, da, dar iubirea nu. Am citit de curand un articol dintr-o revista, mai exact interviuri cu tineri actori care formeaza cupluri, iar unul dintre ele era cu Andi Vasluianu si Raluca Aprodu. Mi-a placut foarte mult cand ea a zis ca dragostea nu depinde de existenta relatiei si chiar daca se vor desparti, chiar daca o vor lua pe drumuri diferite, mereu vor fi prezenti, intr-un fel sau altul, unul in viata celuilalt.
Asa si este... Mereu, intr-un colt din sufletul meu, va exista prima mea iubire. Atat timp cat eu voi trai. Asta nu inseamna ca mai e loc de impacari sau reinnodari. Nu, nu mai e. Iubirea e iubire, relatia e relatie. Dar iubirea nu se termina pentru ca relatia nu mai merge, pentru ca el nu te-a ales pe tine sau n-a ales sa lupte pentru tine sau pentru ca n-ati fost compatibili sau pentru orice alt motiv din care cuplul s-a destramat. Iubirea ramane, undeva, in suflet, impreuna cu amintirea a ceea ce a fost candva, iar acel cineva, chiar daca nu fizic, va ramane mereu prezent in viata ta.
Daca noi doi nu vom trai impreuna fericiti pana la adanci batraneti, nu inseamna ca eu nu-l voi mai iubi. Voi merge mai departe, poate am sa mai iubesc pe cineva sau poate nu, dar sufletul meu, cimitir al tuturor iubirilor pierdute, va pastra si dragostea asta. Si mereu, mai acut sau mai stins, toata viata mea, imi va fi dor de el si de tot ce a fost frumos intre noi.
3 comentarii:
Buna Cristina,
Va invit pe la noi - poate reusiti sa-i mai dati o sansa relatiei voastre.
Prea bine erati croiti unul pentru altul, ma refer la puterea si la frumusetea caracterului.
Cu drag,
Marian
Nu prea agreez glumele proaste.
Iar partea proasta (pentru tine, evident) este ca, nu stiu daca iti dai seama, dar cercul celor care puteau face asta este foarte restrans. Iar tu n-ai nici o legatura cu numele cu care semnezi. :)
Una peste alta, chiar sunt curioasa la care relatie te referi, ca eu una cred ca n-ai inteles nimic. Deh, stiam ca sunt prea subtila pentru unii ;)
Iubirea nu cere nimic, ea oferă, iubirea suferă, ei nu-i pare niciodată rău de nimic şi nu se răzbună.
Trimiteți un comentariu