joi, 15 decembrie 2011

De ce nu ma convinge "naturalul 100%"

 
 Ma simt bombardata, in ultima vreme, de campania pentru lucruri "naturale", "bio", "eco" etc. etc. 
 Inainte de toate, bio sau eco nu inseamna ca respectivul produs nu contine nici o chimicala, ci doar ca ingredientele (alea naturale) au crescut fara ingrasaminte (daca e vorba de plante) sau au fost hranite cu fan sau porumb (daca sunt vaci sau gaini) si nu cu bobite cu vitamine. Asta am constatat-o cu proprii mei ochi cand am vazut produse cu eticheta "bio" in supermarketuri si am citit, cu stupoare, ca sunca bio e plina de nitriti si nitrati.   Apoi, cu si mai multa stupoare, am constatat ca laptele, iaurtul sau sucul de portocale bio aveau un termen de valabilitate mai mare decat suratele lor ne-bio (si muuult mai ieftine!) de pe raftul de alaturi. Asa ca i-am bagat consortului mintile-n cap si l-am tarat de la raftul de produse bio, in fata caruia se extazia.
 Asta nu inseamna ca nu-mi pasa ce mananc. Pentru ca imi pasa - si ce mananc, si cat mananc. Nu mananc de ani de zile mezeluri sau carnuri procesate, nu mananc branza topita sau alte creme de branza, margarina, snacksuri, chipsuri, nu beau sucuri si lista poate continua. Normal, exista exceptii, dar sunt extrem de rare. Si cel mai important mi se pare sa citesc ingredientele unui produs inainte sa-l cumpar, nu sa ma amagesc cu eticheta bio si sa-l pun automat in cos.
 Cel mai complicat a fost cand m-a cuprins febra de a-mi gasi cosmetice bio. De la un sampon fara SLS (sodium laureth sulfate), ca parul meu sa fie mai fericit si mai sanatos, la sapunuri sau geluri de dus bio (sau fara acelasi SLS), pentru ca pielea mea sa nu se mai usuce  sau creme, lotiuni si deodorante fara parabeni sau  saruri de aluminiu. Daca lotiuni de corp si deodorante am putut gasi usor, la preturi accesibile si fara sa simt vreo diferenta fata de celelalte, cu ingredientele "incriminate", la sampoane si sapunuri a fost un chin inutil! Intai - am reusit sa-mi gasesc la diverse targuri sau magazine handmade gel de dus si sapun. Exceptand o singura marca handmade, comandata de pe net, toate mi-au uscat pielea intr-un hal fara de hal. Adica pana cand a ajuns sa mi se exfolieze pielea de uscata ce era! Asa ca, din doua una: ori organismul meu e mai compatibil cu chimicalele decat cu naturalul, ori produsele respective erau mai putin naturale decat alea de pe raftul supermarketului! Sampon fara SLS n-am gasit. Am incercat sa-mi spal parul cu sapun si a rezultat o claie ca o canepa. Am incercat sa-l clatesc cu apa cu zeama de lamaie, iar rezultatul a fost de groaza! Sincer, pentru ca nu-mi doresc sa ies pe strada aratand ca o oaie smotocita, mai bine raman la sampon normal si ne-natural.
  Si, la urma, dar nu cel mai putin important, dimpotriva, nu pot fi de acord cu tratarea bolilor 100% natural. Sunt de acord ca sunt medicamente care pot face mai mult rau decat bine. Sunt medicamente pe care nici un medic nu ar trebui sa le prescrie atat de usor cum o fac majoritatea si medicamente care ajuta intr-un loc si lovesc in alta parte. Un asemenea medicament iau si eu zilnic de vreo 8 ani incoace... Sunt constienta de efectele lui adverse, dar fara el eram moarta. La modul propriu, din pacate. Nu poti inlocui tratamentele medicale cam cu nimic, mai ales in cazurile grave. Daca poti sa bei ceai de menta la diaree sau un ceai de sunatoare la dureri de cap, daca musetelul e dezinfectant si usturoiul omoara infectiile (alea usoare, pe cuvant, n-o sa scapi pe nimeni de septicemie cu usturoi!), sunt afectiuni la care e bine sa multumim Cerului pentru evolutia medicinei si a stiintei, in general. Eu sunt recunoscatoare pentru antibiotice si vaccinuri (administrate corect si constient, nu dupa ureche, de medici prosti sau date fara noima de farmacisti iresponsabili), pentru ca acum aproximativ 100 ani, sau chiar mai putin, oamenii mureau de boli ca: TBC, apendicita, peritonita, infectii banale si lista poate continua. Pare stupid, nu? Cred in tratamente alternative, am practicat asa ceva cu succes si rezultate palpabile, vizibile la investigatii. Nu cred, in schimb, in terapii care interzic "suprapunerea" tratamentelor medicale clasice.
 Ca o concluzie: daca era asa de bine pe vremea cand totul era natural 100%, oamenii se tratau cu plante si nu se "otraveau" cu medicamente, mancarea era cu siguranta "bio", oare de ce varsta medie la care se dadea ortu' popii era pe la vreo 40 ani? Si sa nu-mi spuna cineva ca numai turcii si tatarii erau de vina!

Niciun comentariu: