Cam în seara în care am ajuns acasă după deschiderea de an universitar (pentru că am mai avut niște treabă de rezolvat, dacă tot aveam o zi de concediu, nu că m-ar fi ținut oamenii ăia în Aulă până seara!) am realizat că o să am o problemă. Sau că am deja o problemă!😀 Și anume cum Sfinte Sisoe o să reușesc zilnic (ZILNIC!) să am programul de la 7 dimineața la 8 seara! M-au ajutat în acest sens și - zice-se - noile reguli Aracis, potrivit cărora, am înțeles, nu mai pot figura mai puțin de 2 ore de seminar. Așa că în zilele în care știam din orarele din anii trecuți că am 2 ore de școală (de exemplu miercurea), acum am descoperit că am 4 ore... Pentru că, na, dacă tot s-a modificat seminarul de la o oră la 2 ore, de ce nu ar face la fel și cursul!
Cea mai amuzantă amintire în sensul ăsta a fost dintr-o dimineață, cred prin a doua sau a treia săptămână de școală, în care, atunci când a sunat ceasul la 5.30 dimineața, am fost ferm convinsă că am să mor de oboseală, iar primul gând care mi-a venit în minte a fost ”yeeey, o sa ma odihnesc!”😂 Yeap, that bad. În același timp, oglinda mi-a reamintit în mod dureros că după o vârstă cearcănele trec mult mai greu ca în tinerețe. Adică deloc.😁
Dincolo de oboseală (și de alte probleme), din octombrie până acum am fost mai fericită decât în toți anii aștia. M-am simțit fericită și când stăteam pe hol la școală și mă uitam pe geam în curte - simplul gând că pot privi din nou același peisaj sau că mă pot plimba pe acele holuri... clar, facultatea asta are încă darul de a-mi picura fericire în suflet!
În prima zi nu s-a facut nici un curs - am fost anunțați că vom începe cursurile marți.
În mod normal, lunea am avut curs și seminar de Teoria actului juridic civil cu profesorul Radu Rizoiu. Tot cu profesorul Rizoiu aveam curs și miercurea, Garanții civile. E, luni m-am dus eu, nu s-a făcut, miercuri a venit domnul profesor, dar nu am putut eu să ajung, lunea următoare eram plecată din țară, (pentru că vineri, pe 5 octombrie, a fost ziua mea și am zburat la Viena), prin urmare prima oară m-am văzut cu profesorul Rizoiu miercuri, pe 10 octombrie. Când, evident, prezentările fuseseră făcute de mult, așa că aș putea spune că ”necunoscuți” am rămas până la sfârșitul semestrului! 😄 Acum, serios vorbind, deși am frecventat aproape toate cursurile și seminarele (și vorba ceea, la 8 ore pe săptămână pot spune că ne-am întâlnit, nu glumă!), Radu Rizoiu este profesorul cu care am reușit să interacționez cel mai puțin. Nu aș putea să explic de ce. El e o persoană comunicativă. Eu sunt o persoană mai mult decât comunicativă😂. El spunea lucruri foarte interesante și, îmi e mai mult decât evident, că este unul dintre oamenii cu o cultură absolut impresionantă. Cu toate astea, nu am fost pe aceeași lungime de undă, ca să zic așa, cred că am deschis gura de maxim 2 ori pe la seminare (o dată sigur, când a vorbit de scrisoarea de garanție bancară, ca na, dacă nici atunci!), după care la ultimul seminar, când ne-a arătat exemple de subiecte pentru examenul de Teoria actului juridic civil, mie nu mi-a fost deloc clar un răspuns de la o grilă, am ridicat mâna și i-am zis râzând ”cu riscul de a părea stupidă, eu chiar nu înțeleg de ce e corect răspunsul x”. Domnul Rizoiu a râs și a zis ”da”. Ăăă... da, chiar sunt stupida? Da, e răspunsul x? Mda, am rămas cu întrebarea și cu surpriza aferentă (serios, chiar par stupidă? chiar sunt? 🙈). După care am ajuns la concluzia că nu o fi înțeles ce am spus, poate am vorbit prea încet, na, am și râs oarecum, nu a înțeles că am întrebat, de fapt, pentru că, totuși, chiar nu părea genul de profesor care să jignească pe cineva. Chiar și indirect. Ba chiar părea simpatic. Am rămas și cu regretul că nu am reușit în 8 ore*14 săptămâni să comunic cu el. Poate dacă ajungeam la primul curs...
În mod normal, lunea am avut curs și seminar de Teoria actului juridic civil cu profesorul Radu Rizoiu. Tot cu profesorul Rizoiu aveam curs și miercurea, Garanții civile. E, luni m-am dus eu, nu s-a făcut, miercuri a venit domnul profesor, dar nu am putut eu să ajung, lunea următoare eram plecată din țară, (pentru că vineri, pe 5 octombrie, a fost ziua mea și am zburat la Viena), prin urmare prima oară m-am văzut cu profesorul Rizoiu miercuri, pe 10 octombrie. Când, evident, prezentările fuseseră făcute de mult, așa că aș putea spune că ”necunoscuți” am rămas până la sfârșitul semestrului! 😄 Acum, serios vorbind, deși am frecventat aproape toate cursurile și seminarele (și vorba ceea, la 8 ore pe săptămână pot spune că ne-am întâlnit, nu glumă!), Radu Rizoiu este profesorul cu care am reușit să interacționez cel mai puțin. Nu aș putea să explic de ce. El e o persoană comunicativă. Eu sunt o persoană mai mult decât comunicativă😂. El spunea lucruri foarte interesante și, îmi e mai mult decât evident, că este unul dintre oamenii cu o cultură absolut impresionantă. Cu toate astea, nu am fost pe aceeași lungime de undă, ca să zic așa, cred că am deschis gura de maxim 2 ori pe la seminare (o dată sigur, când a vorbit de scrisoarea de garanție bancară, ca na, dacă nici atunci!), după care la ultimul seminar, când ne-a arătat exemple de subiecte pentru examenul de Teoria actului juridic civil, mie nu mi-a fost deloc clar un răspuns de la o grilă, am ridicat mâna și i-am zis râzând ”cu riscul de a părea stupidă, eu chiar nu înțeleg de ce e corect răspunsul x”. Domnul Rizoiu a râs și a zis ”da”. Ăăă... da, chiar sunt stupida? Da, e răspunsul x? Mda, am rămas cu întrebarea și cu surpriza aferentă (serios, chiar par stupidă? chiar sunt? 🙈). După care am ajuns la concluzia că nu o fi înțeles ce am spus, poate am vorbit prea încet, na, am și râs oarecum, nu a înțeles că am întrebat, de fapt, pentru că, totuși, chiar nu părea genul de profesor care să jignească pe cineva. Chiar și indirect. Ba chiar părea simpatic. Am rămas și cu regretul că nu am reușit în 8 ore*14 săptămâni să comunic cu el. Poate dacă ajungeam la primul curs...
Cu totul altfel a fost situația la cursul de marți - 4 ore (curs și seminar) de Contracte translative de drepturi cu profesorul Răzvan Dincă. Eram extrem de curioasă să îl cunosc, am auzit o grămadă despre el, în plus pe vremea mea (maică!😀) nu am avut nici o tangență cu el - terminase facultatea de puțin timp, era preparator cred, nu a predat nimic la grupa noastră. Auzisem că e foarte bun - profesor, practician - și extrem de exigent. Prin urmare, m-am pregatit sufletește pentru cele 4 ore. Și de ce am spus că a fost cu totul alta situația? Pentru că, surpriză, domnul Dincă nu a venit!😂 Și-a trimis în schimb asistentul care, pe mine cel puțin, nu m-a impresionat în mod deosebit. La inceput ne-a zis că „l-a insarcinat dl. profesor să ne pună pe fiecare să îi povestim pe scurt despre noi (ca să ne cunoască, să știe ce așteptări avem șamd) și să își noteze despre fiecare”. Ăăă... nu prea mi-am dat seama cum ai putea cunoaște pe cineva prin ”mandatar”, dar whatever... E, eu fugind de la birou, am ajuns aproape la fix, când începea ora, sala deja plină, am găsit loc undeva în spate. Poate sunt eu defectă, dar îmi e greu să vorbesc despre mine unui om pe care nu îl vad - pentru că el a dovedit un profund atașament de scaunul de la catedră (de care a stat lipit tot timpul), iar eu n-am o statură impozantă, prin urmare aveam impresia că vorbesc cu Oz (Vrajitorul din Oz😛). Și cam așa a decurs tot cursul/seminarul. În plus, ne-a ținut 4 ore cu singură pauză mică, pentru că ne-a zis ca încearcă să se lase de fumat, iar eu am crezut că o să mă usuc până ajung la o apă plată (apropo, nu s-a lăsat de fumat nici acum, l-am vazut fumând în curte, deci sacrificiul nostru a fost în van)! O saptămână mai tarziu nu am ajuns eu - abia venisem înapoi de la Viena și eram frântă și chiar și așa aș fi vrut să merg, dar m-am gândit că dacă profesorul iar nu vine, parcă aș putea renunța la încă 4 ore cu asistentul-cel-lipit-de-scaun, așa că nu m-am mai dus. În mod evident (Murphy is alive and kickin' 😝), a venit Dincă! Așa că am ratat cumva o primă întâlnire și cu el, deși nu sunt sigură că s-a mai făcut schimb de curtoazii. M-am dus o săptâmână mai târziu, când amabilitățile se terminaseră de mult, numai bine ca să am impresia că m-a lovit un bloc de beton. Cursul și seminarul de Contracte translative de drepturi se confundă, totul e interactiv, iar dacă nu te pregătești (sau nu esti un geniu bine pregătit de la mama natură) nu ai nicio șansă să înțelegi ceva. Și cu siguranță nu e nici locul ori momentul să dormi liniștit în bancă, dacă asta ți-ai propus, pentru că profesorul clar nu are de gând să poarte un monolog. Eu sigur nu mi-am propus să mă duc undeva ca să dorm, nu de alta, dar puteam dormi bine-mersi și mult mai confortabil la mine acasă, după 9 ore la birou, așa că m-am pus pe citit intensiv în weekend, pentru că a părea tâmpită nu a fost niciodată activitatea mea preferată. Și nu, nici să vorbesc și să spulber orice îndoială nu îmi doream mai mult! 😁 Prin urmare, după niște prime cursuri/seminare în care mă gândeam că ”eu n-o să termin niciodată masterul ăsta, cine naiba m-a pus, acum o să mi se ducă self-esteem-ul sub nivelul mării!” și ”dar de ce pisici nu poate să predea ceva înainte sau să ne dea o bibliografie sau să ne spună ce avem de citit pentru seminarul următor” (cum făcea Rizoiu), am realizat că deveniseră cursurile/seminarele mele preferate, iar dacă după celelalte materii plecam spre casă frântă (na, trezit la 5.30 dimineata, la 7 eram la birou, 8 ore jumate pe acolo, la 16 la facultate), după orele de marți cu profesorul Dincă aveam o energie fantastică, de mă gândeam că aș putea să mă duc în Centrul vechi și să stau și într-un club până dimineața, ca la 20 ani! Trăgând linie, a fost profesorul de la care am învățat cel mai mult, metoda lui de predare e clar superioară celei clasice (mai ales dacă te duci la master pentru că vrei să înveți, nu pentru că mai vrei să fii student un an, să îți mai dea părinții bani și să te mai alegi cu o diplomă, care oricum nu îți ajută la nimic), iar exigența lui, legendară deja, aș zice că pleacă de la faptul că el e genial și îi privește pe toți de la nivelul lui, prin urmare cred că i se pare că studenții nu vor, nu fac eforturi suficiente să se ridice la nivelul ăla, nu că n-ar putea să o facă. Așa că, pot spune, după primul semestru de master, că Răzvan Dincă a devenit profesorul meu preferat. În plus, am apreciat enorm la el disponibilitatea - de fiecare dată când am avut ceva de întrebat, chiar dacă era după ce se terminase ora și, deci, pe timpul lui, neplătit, a avut răbdarea să stea și să îmi explice orice, oricât, până am înțeles, fără să se grăbească, să dea semne de nerăbdare, enervare sau plictis ori să își strângă lucrurile în timp ce vorbea cu mine.
Una din cele mai simpatice amintiri cu domnul profesor Dincă este de la primul curs la care am reușit să ne întâlnim (hahaha). Practic, de la 2 la 4 era un seminar cu grupa 1, din care făceam parte și eu, de la 4 la 6 curs cu toată lumea, iar de la 6 la 8 seminar cu cealaltă grupă. E, eu, neavând cum să ajung de la 2 la 4, am vrut să îl rog să mă primească la seminare o dată cu grupa cealaltă, de la 6 la 8. Prin urmare, la finalul cursului, eu, auzind că le-a spus colegilor ca de acum înainte toată lumea să vină la seminar potrivit orarului, m-am gândit cum să îl abordez pe domnul profesor, astfel încât să îl fac să înțeleagă că nu e un moft, eu chiar nu am cum ajunge de la ora 2. Așa că, în momentul în care a terminat cursul, eu, făcându-mi loc printre colegii de la prima grupă care își strângeau lucrurile, m-am proptit în fața profesorului și, lovită brusc de inspirație, m-am gândit că rugămintea mea ar avea o mai mare greutate dacă încep în felul următor: ”domnule profesor, știți, eu am terminat facultatea asta acum mai mulți ani”, după care mi s-a părut că nu am accentuat suficient de tare, așa că am continuat ”acum mult mai mulți ani”. Fața profesorului - priceless! - cred că își mușca limba să nu-l bușească râsul, în același timp chinuindu-se să înțeleagă unde mama naibii vreau să ajung cu așa o introducere!
După ziua de miercuri, în care am avut, cum am zis, Garanții civile tot cu Radu Rizoiu, venea ziua de joi. E ziua de joi avea ceva aparte. Pentru că, atunci când m-am gândit să mă duc să dau examen la master în facultate, m-am gandit la cei 2 profesori preferați ai mei din vremea când eram studentă. Na, au fost foarte mulți profesori care mi-au plăcut mult, aș spune chiar că majoritatea, dar preferați îmi rămăseseră doi - profesorul Valerian Cioclei, cu care am făcut cursurile de Criminologie și Drept penal - partea specială și profesorul Romeo Popescu, cu care am făcut Dreptul Proprietății Intelectuale în anul 2 și la ale cărui cursuri de Succesiuni de la seria III ne strecuram în anul 3 (despre cursurile seriei mele de Contracte speciale și Succesiuni aș prefera să nu vorbesc!😞). Cum am ajuns să aleg un master în care să aprofundez drept civil am mai spus deja, prin urmare am vrut să fiu sigură că o să îmi predea măcar la o materie unul dintre cei doi profesori preferați ai mei. Și am reușit - joia am avut curs și seminar de Donații și Testamente cu profesorul Romeo Popescu. Din fericire, și partea din tot dreptul civil care mi-a plăcut cel mai mult întotdeauna. Din păcate, singurul curs din programa de master care a rămas cu o oră! Bine, și 2 ore de seminar, dar în total cel mai scurt dintre toate. Cred că e profesorul pe care eu l-am ”chinuit” cel mai tare, pentru că, fiind materia care îmi plăcea cel mai mult, am pus o grămadă de întrebări, nu am lipsit de la niciun curs și niciun seminar, iar, în plus, mi-am ales și lucrarea de disertație la domnul profesor și m-am străduit să fiu foarte conștiincioasă, așa că, la final, cred că profesorul Romeo Popescu ajunsese să-și dorească să fugă undeva departe numai când mă vedea pe holul facultății!😂
Vinerea, cea din urmă zi din săptămâna ”școlară”, am avut curs și seminar de Regimuri Matrimoniale. Cursul de la 2 - lucky me, că vinerea terminam la ora 1 serviciul, că altfel nu aș fi avut nicio șansă să ajung vreodată. Cursul îl făceam cu doamna profesor Marieta Avram, iar seminarul cu doamna profesor Cristina Nicolescu, fix aceeași formulă în care făceam Dreptul familiei în anul 3 (asta nostalgie!😊) Doamna Marieta Avram predă cursuri frumoase și relaxate, iar despre doamna Nicolescu, ce să spun - era seminarul la care discutam spețe de plăcere. Cred că o să râd multă vreme de acum încolo aducându-mi aminte de speța cu A (un el) care (după ce în prealabil se căsătoriseră și își aleseseră un anume regim matrimonial), divorțând de B (o ea), după ce își pun problema cum să împartă bunurile dobândite în timpul căsătoriei, pleacă la un turneu de tenis și îl cunoaște pe C, prilej cu care ajunge la concluzia că tot bărbații sunt mai buni! 😂😂
Despre sesiune și alte aventuri, cu altă ocazie.😀
Una din cele mai simpatice amintiri cu domnul profesor Dincă este de la primul curs la care am reușit să ne întâlnim (hahaha). Practic, de la 2 la 4 era un seminar cu grupa 1, din care făceam parte și eu, de la 4 la 6 curs cu toată lumea, iar de la 6 la 8 seminar cu cealaltă grupă. E, eu, neavând cum să ajung de la 2 la 4, am vrut să îl rog să mă primească la seminare o dată cu grupa cealaltă, de la 6 la 8. Prin urmare, la finalul cursului, eu, auzind că le-a spus colegilor ca de acum înainte toată lumea să vină la seminar potrivit orarului, m-am gândit cum să îl abordez pe domnul profesor, astfel încât să îl fac să înțeleagă că nu e un moft, eu chiar nu am cum ajunge de la ora 2. Așa că, în momentul în care a terminat cursul, eu, făcându-mi loc printre colegii de la prima grupă care își strângeau lucrurile, m-am proptit în fața profesorului și, lovită brusc de inspirație, m-am gândit că rugămintea mea ar avea o mai mare greutate dacă încep în felul următor: ”domnule profesor, știți, eu am terminat facultatea asta acum mai mulți ani”, după care mi s-a părut că nu am accentuat suficient de tare, așa că am continuat ”acum mult mai mulți ani”. Fața profesorului - priceless! - cred că își mușca limba să nu-l bușească râsul, în același timp chinuindu-se să înțeleagă unde mama naibii vreau să ajung cu așa o introducere!
După ziua de miercuri, în care am avut, cum am zis, Garanții civile tot cu Radu Rizoiu, venea ziua de joi. E ziua de joi avea ceva aparte. Pentru că, atunci când m-am gândit să mă duc să dau examen la master în facultate, m-am gandit la cei 2 profesori preferați ai mei din vremea când eram studentă. Na, au fost foarte mulți profesori care mi-au plăcut mult, aș spune chiar că majoritatea, dar preferați îmi rămăseseră doi - profesorul Valerian Cioclei, cu care am făcut cursurile de Criminologie și Drept penal - partea specială și profesorul Romeo Popescu, cu care am făcut Dreptul Proprietății Intelectuale în anul 2 și la ale cărui cursuri de Succesiuni de la seria III ne strecuram în anul 3 (despre cursurile seriei mele de Contracte speciale și Succesiuni aș prefera să nu vorbesc!😞). Cum am ajuns să aleg un master în care să aprofundez drept civil am mai spus deja, prin urmare am vrut să fiu sigură că o să îmi predea măcar la o materie unul dintre cei doi profesori preferați ai mei. Și am reușit - joia am avut curs și seminar de Donații și Testamente cu profesorul Romeo Popescu. Din fericire, și partea din tot dreptul civil care mi-a plăcut cel mai mult întotdeauna. Din păcate, singurul curs din programa de master care a rămas cu o oră! Bine, și 2 ore de seminar, dar în total cel mai scurt dintre toate. Cred că e profesorul pe care eu l-am ”chinuit” cel mai tare, pentru că, fiind materia care îmi plăcea cel mai mult, am pus o grămadă de întrebări, nu am lipsit de la niciun curs și niciun seminar, iar, în plus, mi-am ales și lucrarea de disertație la domnul profesor și m-am străduit să fiu foarte conștiincioasă, așa că, la final, cred că profesorul Romeo Popescu ajunsese să-și dorească să fugă undeva departe numai când mă vedea pe holul facultății!😂
Vinerea, cea din urmă zi din săptămâna ”școlară”, am avut curs și seminar de Regimuri Matrimoniale. Cursul de la 2 - lucky me, că vinerea terminam la ora 1 serviciul, că altfel nu aș fi avut nicio șansă să ajung vreodată. Cursul îl făceam cu doamna profesor Marieta Avram, iar seminarul cu doamna profesor Cristina Nicolescu, fix aceeași formulă în care făceam Dreptul familiei în anul 3 (asta nostalgie!😊) Doamna Marieta Avram predă cursuri frumoase și relaxate, iar despre doamna Nicolescu, ce să spun - era seminarul la care discutam spețe de plăcere. Cred că o să râd multă vreme de acum încolo aducându-mi aminte de speța cu A (un el) care (după ce în prealabil se căsătoriseră și își aleseseră un anume regim matrimonial), divorțând de B (o ea), după ce își pun problema cum să împartă bunurile dobândite în timpul căsătoriei, pleacă la un turneu de tenis și îl cunoaște pe C, prilej cu care ajunge la concluzia că tot bărbații sunt mai buni! 😂😂
Despre sesiune și alte aventuri, cu altă ocazie.😀
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu