După cum se plângea toata lumea, nu exista examen mai greu decât cel de la materia numită Contracte translative de drepturi. Cică ”la ăsta chiar se pică” (viața și realitatea ne-au arătat că ”se pică” și la celelalte 😁) sau, cum plastic s-a exprimat cineva, ”după examenul de Contracte se termină sesiunea” (nici asta n-a fost chiar așa :P). Cert este că groaza examenului de la Contracte bântuia atât de tare, încât într-o primă programare a examenelor din sesiune pentru examenul ăsta erau păstrate vreo 10 zile, în timp ce pentru cel de la Donații și testamente o zi. Pentru că ”ăla o să fie foarte ușooor”. Nici acolo n-a fost chiar așa...
Din fericire, la insistențele unora din public, programarea inițială s-a schimbat, așa că am dat examenul de Contracte translative pe 1 februarie și a rămas cel de la Donații și testamente pentru 5 februarie. Absolut decent. Aveam 6 zile înaintea examenului, absolut suficient, având în vedere că, așa cum spusesem și eu, într-un mod foarte optimist, profesorul Dincă poate să ne pice și dacă avem o lună timp pentru învățat.😂
La ultima oră de seminar, dl. Dincă ne spusese că putem intra în examen cu ”absolut toate materialele pe care le dorim, cât timp se află pe suport hartie”. Din experiența mea de viață (chiar și aia de la 20 ani), când un profesor te lasă în examen cu absolut orice material, înseamnă că nu prea ai ce face cu el. 😂 Tot la ultimul seminar, dl. profesor ne povestise foarte amuzat, cum un coleg de la cealaltă grupă l-a întrebat dacă trebuie să învățăm pentru examen și contractele de rentă viageră și contractul de întreținere, despre care nu discutasem în timpul semestrului, iar el i-a răspuns (și aici râdea extrem de încântat😂) ”bineînțeles că nu trebuie să le învățați! Pentru că le-ați învățat deja în anul 3!”😁
Așa că, recunosc, m-am dus extrem de stresată la examen și nici prea sigură pe mine, deși învățasem. Mai mult, pentru cursul și seminarul de Contracte translative, cum am mai spus, citisem tot semestrul, răspunsesem, deci mă gândeam că probabil o să primesc ceva în plus la nota finală. Dar, știam și că ”acel ceva în plus” nu vine peste nota 4. Sau 2. Deci eram stresată.
Domnul Dincă, pentru prima oară de când îl cunoșteam, a întârziat aproape jumătate de oră (serios, cred că este cel mai punctual profesor din facultate!) După care a intrat extrem de prostdispus (cel puțin în aparență). S-a uitat încruntat peste amfiteatru - nici nu era de mirare, aproape toata lumea se înghesuise pe randurile din spate, cred ca eram vreo 4-5 în primele bănci. Eu mă așezasem relaxată în primul rând din fața catedrei, din mai multe motive: pentru că știam că acolo nu o să se înghesuie nimeni, deci puteam să stau chiar la margine ca să nu deranjez pe nimeni atunci când voiam să predau foaia și să plec, pentru că eram absolut sigură (hahaha) că din locul ăla nu o să mă ridice să mă mute în altă parte, la fel eram de sigură că profesorul nu mănâncă oameni (deci nici un risc să stau în față 😂😂) și, în plus, niciodată în viața mea la vreun examen nu m-am bazat pe altcineva în afara de mine. S-a dovedit că am avut dreptate, pentru că în următoarele 10 minute au avut loc ”permutări” în tot amfiteatrul, pe principiul ”cei din spate vin în față”. Următoarele 10 minute am fost anunțați că dacă avem telefoanele mobile la noi deja am încălcat Regulamentul studenților în facultatea de drept... și dacă nu dorim să îl încălcăm și mai mult să punem toate telefoanele mobile pe catedră cu fața în jos și închise. A început pelerinajul la catedră... După alte 10 minute, ne-a anunțat că trebuie să fim foarte siguri că nici un telefon nu se va deschide în timpul examenului, pentru că altfel ”eu personal mă voi ocupa de exmatricularea studentului respectiv”. Alte 5 minute de pelerinaj la catedră, pentru că fiecare voia să fie sigur că și-a chiar închis telefonul (inclusiv eu!). După care ne-a anunțat ca vom primi câte o foaie și nu avem voie să scriem răspunsurile decât pe foaia respectivă, care ”vă este arhisuficientă” (n-a fost), orice altă foaie nefiind luată în considerare. Iar nu în ultimul rând, ni s-a spus că, având în vedere că avem toate materialele la noi, orice interacțiune este interzisă și va fi sancționată ”nu cu exmatricularea de data aceasta, ci cu eliminarea din examen”. După jumătatea de oră ”administrativă” deja nu mai aveam nicio emoție, eram epuizată psihic și enervată. Tensiunea s-a risipit de tot în momentul în care aplecați asupra foilor primite, într-o liniște mormântală (vezi punctele de mai sus) s-a auzit un sunet de Windows care pornește și toată lumea și-a ridicat privirea șocată, numai că să îl vadă pe dl. Dincă la catedră, cu laptopul deschis și un zambet oarecum vinovat și mâna ridicată în semn de scuze 😄.
Următorul șoc l-am avut după ce am citit întrebările din foaia de examen (4 la număr), pentru că păreau extrem de simple. Adică după ce mi-am prins urechile în spețele prof. Rizoiu, spețele de la examenul de Contracte erau extrem de clar formulate (și scurte, așa cum ne avertizase însuși prof. Rizoiu 😄). Fix materia discutată la seminare, adică în mintea mea se plimba o singură întrebare - ”de ce se spune că e atât de greu?!” Prima jumătate de oră mi-am pierdut-o incercând să mă prind care e poanta, pe principiul sigur nu se poate să dea fix ce s-a discutat și ce gasești și prin cod/tratate. Până la urmă nu a fost chiar așa usor, pe la subiectul 3 mi-am prins urechile în a doua ipoteză a speței și n-am scris chiar rezolvarea care trebuia, iar la primul subiect se pare că trebuia să faci referire și la o servitute, pe care cred că doar profesorul a identificat-o în speța respectivă, eu n-o vad acolo nici în ziua de azi 😀 (but I'm no genius, so...).
După mai bine de o lună de la examen (eu râdeam că nu ne-a dat rezultatele pe 8 martie, ca să nu ne strice ziua, colegele m-au asigurat că pot sta liniștită, nu se împiedică domnul profesor de asemenea subtilități 😂), în ziua de luni, 11 martie, s-au publicat și rezultatele la Contracte translative de drepturi. Urmarea a fost că am tras involuntar un țipăt care mi-a asurzit parțial colegii de birou și a întors spre mine multe fețe indignate. Luasem 8.
Următorul șoc l-am avut după ce am citit întrebările din foaia de examen (4 la număr), pentru că păreau extrem de simple. Adică după ce mi-am prins urechile în spețele prof. Rizoiu, spețele de la examenul de Contracte erau extrem de clar formulate (și scurte, așa cum ne avertizase însuși prof. Rizoiu 😄). Fix materia discutată la seminare, adică în mintea mea se plimba o singură întrebare - ”de ce se spune că e atât de greu?!” Prima jumătate de oră mi-am pierdut-o incercând să mă prind care e poanta, pe principiul sigur nu se poate să dea fix ce s-a discutat și ce gasești și prin cod/tratate. Până la urmă nu a fost chiar așa usor, pe la subiectul 3 mi-am prins urechile în a doua ipoteză a speței și n-am scris chiar rezolvarea care trebuia, iar la primul subiect se pare că trebuia să faci referire și la o servitute, pe care cred că doar profesorul a identificat-o în speța respectivă, eu n-o vad acolo nici în ziua de azi 😀 (but I'm no genius, so...).
După mai bine de o lună de la examen (eu râdeam că nu ne-a dat rezultatele pe 8 martie, ca să nu ne strice ziua, colegele m-au asigurat că pot sta liniștită, nu se împiedică domnul profesor de asemenea subtilități 😂), în ziua de luni, 11 martie, s-au publicat și rezultatele la Contracte translative de drepturi. Urmarea a fost că am tras involuntar un țipăt care mi-a asurzit parțial colegii de birou și a întors spre mine multe fețe indignate. Luasem 8.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu