Sesiune, sesiune

Aș putea spune că sesiunea a început într-o zi de vineri. Mai exact pe 18 ianuarie 2019. Pe 21 ianuarie aveam primul examen, la Garanții civile. Simțeam o oarece groază de examenul ăsta, pentru că, na, am mai făcut garanții cândva prin anul II, la sfârșitul Teoriei Obligațiilor și cine naiba punea accent pe ele la momentul ăla, când materia obligațiilor e atât de grea și sunt atatea mai ”importante” de învățat - mai exact, termini cu raspunderea civilă delictuală și transformarea obligațiilor, ajungi la garanții, citești puțin, te gândești că doar n-o să îți cadă tocmai din ele, te întorci la raspunderea civilă delictuală și mai repeți 😂. Cam așa ceva. Și asta chiar dacă profesorul Rizoiu ne-a zis că principala condiție ca să trecem examenul e să ne prezentăm și că el nu e din ăla ”nașpa” care să pice. No, bine.

Mi-a fost clar de la un anumit moment, în timpul semestrului, că nu o să reușesc să învăț în sesiune dacă învăț doar seara acasa. Prin urmare, mi-am luat zile de concediu - de odihnă, fără plată, tot tacâmul. Pentru examenul de luni mi-am luat doar ziua examenului, am zis ca vineri jumatate de zi plus tot weekendul o sa fie suficient. 

Când am ajuns acasă am realizat că e cam dezordine și nu pot să învăț așa. După care m-am apucat să spăl vasele și mi-am dat seama că și scurgătorul de vase ar trebui spălat. Am continuat așa vreo 2 ore. Noroc că era iarnă, că altfel aș fi spălat și geamurile în loc să mă apuc de învățat. Uitasem ca singurele momente în care te apucă dragul de curățenie generală sunt cele în care ești în sesiune. Fix ca la 20 ani!

După care, totuși, m-am apucat de învățat. Și, parcă-parcă, materia nu mai părea așa scârboasă, am făcut și grilele din anii trecuți (ne dăduse modele de subiecte - culmea, unele se repetau), așa că luni înainte de ora 4 (la 6 aveam examen), am început să mă simt chiar încrezătoare în cunoștințele mele.
Prima surpriză - intru în A3 unde aveam examenul și văd o grămadă de fețe necunoscute! Ies afară, convinsă că am greșit sala. Verific pe telefon - examenul trebuia să fie în A3. Intru la loc. Mă uit mai atentă, văd și fețe foarte cunoscute care mă priveau amuzate. Îmi dau seama că nu am greșit amfiteatrul, dar la examen, în sfârșit, au ajuns și ceilalti 25-30 colegi care nu au venit niciodată în timpul semestrului 😁. Mă așez relaxată undeva prin al treilea rând, vine și dl. Rizoiu, începe să ne numere și oftează că suntem numai 49 (trebuia să fim 50). Ne spune să stăm relaxați, subiectele sunt accesibile, avem voie cu codurile, avem timp berechet, să nu ne speriem că speța e foarte lungă, să o citim cu atenție că el vrea răspunsuri scurte și la obiect, și începe să împartă foile...

La ultimul seminar de la Actul juridic civil, cel la care ne-a dat modele de subiecte (și m-a făcut pe mine indirect stupidă 😁), profesorul ne-a zis prima oară să nu ne speriem de speță, că e lungă, dar nu e grea, că ”eu, față de prof. Dincă, dau spețe lungi cu răspunsuri scurte. La el o sa vedeți invers, spețe foarte scurte, la care trebuie să scrieți mult.” E, și în momentul ala o colegă, brusc inspirată, s-a gândit să pună următoarea întrebare: „din experiența dumneavoastră puteți să ne spuneți dacă au fost persoane care nu au terminat niciodată masterul ăsta pentru că nu au trecut de dl. Dincă?” Noi, cei 7 sau 8 studenți prezenți am fost pe jos de râs, dl. Rizoiu a râs, dar parcă nu așa cu poftă, după care, cu o expresie curioaso-amuzantă a întrebat-o „așa tare v-a speriat Răzvan?”. E, cumva în momentul ăla eu am citit în ochii lui, prin spatele ochelarilor, o promisiune făcută lui însuși 😂😂. Și cred că am avut dreptate, pentru că în momentul în care am început să citesc subiectele, mi-a picat fața - grilele ar fi trebuit să aibă o singură variantă de răspuns, de ce mie mi se pare că ar avea mai multe?! 😀 Zău, a zis că o să fie simplu, că el nu e „din ăla nașpa” care pică, tocmai acum l-a apucat??! Panică, panică, panică, peste care o voce interioară îmi șoptea că sunt bătută în cap și nu aveam ce căuta aici! Am pierdut în mod inutil (prea mult) timp prețios la grile, după care mi-a rămas prea puțin pentru speță, speță pe care am citit-o haotic, în timp ce aceeași voce interioară îmi cânta veselă „o să pici, o să pici”. Speța avea o tonă de date, iar eu prea târziu m-am gândit să îmi scriu pe ciornă cronologia evenimentelor, am luat-o pe un fir care s-a dovedit a nu mă duce nicăieri, potrivit codului civil, m-am pălmuit mental că nu  mi-am luat la mine și codul de procedură civilă, înainte să dau foaia am sărit direct la subpunctul care se referea la o scrisoare de garanție bancară (dacă nici aia! 😂), am dat foaia de examen și am ieșit din sală tristă.

Pe hol mulți colegi se plângeau că a fost „nașpa”. Ok, deci nu sunt numai eu nebună. Ori bătută în cap. Ne-am dus la Catedra de drept privat, unde a promis profesorul că afișează baremul după examen - mi-am făcut loc, am calculat, făcusem de 5. Mi-am amintit că a zis ca mai dă ceva și pentru prezența la cursuri/seminare, știam că am prezență, m-am bucurat că am trecut și am plecat acasă, cu promisiunea să învăț mult mai bine pentru examenul de vineri, 25 ianuarie, de la Teoria actului juridic.

Și am învățat. Învățat, învățat, învățat (vorba lui Lenin 😂). Joi terminasem de trecut o dată prin materie și m-am apucat de repetat, vineri am repetat restul, de la 6 după amiaza aveam iar examen. Pe la 5 am zis să plec să fiu devreme la facultate, am chemat un uber și, când să ies din scară, am realizat că e patinoar. Adică nu puteai pune piciorul stâng lângă piciorul drept și să mai și înaintezi. 😐 Când am ajuns pe trotuarul din față de la Drept am simțit că mă trec călduri - acolo picasem cu 2 ani înainte pe gheață de am ajuns la urgențe. Culmea, trotuarul mult mai decent decât mă așteptam. Cand am zis că am scăpat, că intru în curte - surpriză! Curtea facultății oglindă! Vreo 2 portari stăteau relaxați și se uitau la noi, studenții, cum ne pregăteam la fiecare pas de un țukahara cu șurub, urmat de triplu salt 🙈. În dreptul scărilor - o tipă mă privea insistent și zâmbind. M-am gandit - damn it, mă cunoaște, iar eu habar nu am cine e! Nope! Se uita la mine pentru că păream mai sigură pe picioare (bahahaha, dacă ar fi știut!), ca să mă roage să o ajut să urce scările.
Dap, am ajuns la examenul de Teoria actului juridic civil cu o necunoscută ținându-mă de braț pe scări, iar cea mai mare reușită a zilei a fost că am făcut cumva de nu a ajuns niciuna din noi la urgențe în seara aia!

Cred că am așteptat vreo 15 minute după ora 6 să vină profesorul. La un moment dat știu că mi-a zis colega mea „ha ha, noi îl așteptăm aici, iar proful poate zace în vreun sanț cu piciorul rupt, la ce e afară!” Totuși, ușa s-a deschis și a intrat prof. Rizoiu foarte întreg, cu subiectele de examen în mână. Ne-a anunțat că am luat toți la Garanții, iar la Teoria actului juridic nu ar trebui să ne fie frică, pentru că e materia pe care am dat-o la toate examenele de până acum, inclusiv admiterea la master. Nope, nu ne-a fost frică. Cu toate astea, unii dintre noi au picat...

Pentru ca na, dacă Răzvan Dincă ne poate face să ne fie frică de el, de ce nu ar putea și Radu Rizoiu, ce, el e  mai prejos?! 😂

Când s-au afișat rezultatele, am constatat cu surprindere că am luat 6 la Garanții civile (unde sigur am primit ceva pentru prezență) - surpriza plăcută și 7 la Teoria actului juridic civil - surpriza neplăcută. Pentru că, deși toată lumea s-a plâns că la al doilea examen a fost mai greu (unde s-a și picat, cum am spus), mie mi-a parut mai simplu, na, și materia mai prietenoasă, la speță am abordat toate întrebările (mi-am făcut plan cronologic, nu ca prima dată), nu am răspuns fix ca în barem, dar ne spusese că atât timp cât argumentăm, acceptă și o altă rezolvare. E, se pare că abordarea mea nu i-a fost pe plac, pentru că nici măcar ceva în plus pentru prezență nu am mai primit, deși aveam mai multe prezențe la Teoria actului juridic decât la Garanții civile.

Whatever, a trecut. 😁